Daca pentru noi, raspunsul la aceasta intrebare este evident unul afirmativ, este interesant de observat opinia cercetatorilor care analizeaza functia somnului. Unii cercetatori vad somnul ca fiind modalitatea prin care mamiferele si oamenii reusesc sa ajunga la o stare de imobilitate si liniste, dar care ca proces distinct nu are o functie importanta. Dar aceasta ipoteza este una reductionista si este respinsa de marea majoritate a comunitatii stiintifice. Nu este nici o dovada clara e existentei vreunei specii de animale care sa nu doarma. Chiar si delfinii, care au fost considerati ca fiind animalele care nu dorm niciodata deoarece se misca in continuu, prezinta un pattern de somn uniemisferic (o jumatate a creierului prezinta unde caracteristice somnului profund). Mai mult, se pare ca deprivarea prelungita de somn duce la moartea soarecilor sau mustelor. Oamenii care sufera de insomnia genetica au o probabilitate crescuta de a muri. In cazurile mai putin extreme, deprivarea de somn afecteaza functionarea cognitiva atat in cazul animalelor (de la musculite la rozatoare), cat si in cazul oamenilor. De exemplu, soarecii mentinuti treji intra in episoade de microsomn. Acest lucru se inregistreaza si in cazul oamenilor. Ipoteza care a primit cel mai mult spjin in ceea ce priveste functia somnului este aceea ca somnul ofera creierului posibilitatea de a se “regrupa’’, de a se reintoarece la un nivel de baza al activarii dupa o zi solicitanta in care functionarea sa a fost solicitata la maximum. Totodata, somnul este important in consolidarea noilor cunostinte, precum si in organizarea lor astfel incat sa fim capabili sa putem invata si achizitiona informatii noi si in ziua urmatoare. Acest lucru ar putea explica de ce in anumite perioade de somn, creierul nostru are o activare atat de alerta.
Se pare ca somnul este intr-adevar un proces universal si necesar.