Televizorul si singuratatea

 

Se pare ca era digitala are si unele avantaje: ne poate oferi iluzia indeplinirii anumitor nevoi. Un studiu publicat in Journal of Experimental Social Psychology indica faptul ca relatiile iluzorii cu personajele sau personalitatile emisiunilor preferate pot oferi persoanelor sentimente de apartenenta, chiar si atunci cand nivelul raportat al stimei de sine este unul scazut sau chiar si atunci cand persoanele au fost respinse de prieteni sau de catre membrii familiei. Aceasta cercetare confirma ipoteza surogatei sociale, conform careia oamenii folosesc tehnologia (de exemplu: televizorul) pentru a trai sentimente de apartenenta cand acest sentiment nu poate fi experientiat in mod real. Totodata, vizionarea filmelor, ascultarea muzicii sau jocurile video pot suplini aceasta functie primara, aceea de apartenenta. Demersul de cercetare folosit de autori s-a axat pe completarea de catre participanti a unor scale de autoevaluare (de singuratate, de stima de sine, de afecte pozitive si negative) prin raportare la vizionarea unor programe TV, precum si scrierea unor eseuri despre nevoia de apartenenta si despre importanta  programelor TV favorite atunci cand aceasta nevoie este indeplinita. Se pare ca dupa ce au scris despre programele TV favorite, participantii au raportat mai putine sentimente de singuratate si de excludere, autorii evidentiind astfel ca relatiile iluzorii sau ‘parasociale’ cu personajele TV pot atentua nevoia de apartenenta.

Oricum, ramane deschisa intrebarea daca surogata sociala suprima nevoia de apartenenta sau daca chiar reuseste sa o indeplineasca, intregul demeres fiind o incercare de substituire a relationarii reale cu alte persoane. Izolarea si refuzul de a comunica cu prietenii sau familia si socializarea exclusiva prin intermediul tehnologiei poate deveni dezadaptativa, dar pentru persoanele care au dificultati in relationarea sociala datorita unor constrangeri fizice sau de mediu, apelul la socializare prin intermediul tehnologiei poate induce sentimentul de apartenenta si confort.

Publicitate

Read Full Post »

Interviu cu doctorfelix

Iata un interviu cu un blog mai neobisnuit. Si spun neobisnuit pentru ca aici gasiti o selectie foarte bine facuta de subiecte, astfel incat veti reveni cu siguranta pe paginile sale. Este vorba despre blogul doctorfelix, si am primit si raspuns la intreabrile pe care i le-am trimis pe e-mail. Iata deci cate ceva despre blogul doctorfelix:

ca sa ti rasp cumva o parte din intrebarile tale iti atasez un articol mai vechi publicat pe la inceputurile blogului:

„I don’t want to be an ant, you know.

I mean, it’s like we go through life with our antennaes bouncing off one another, continuously on ant auto-pilot with nothing really human required of us. Stop, go, walk here, drive there, all action basically for survival, all communications simply to keep this ant colony buzzing along in an efficient polite manner. Here’s your change. Paper or plastic? Credit or debit? Want ketchup with that? I don’t want a straw, I want real human moments. I want to see you. I want you to see me. I don’t want to give that up. I don’t want to be an ant, you know…”

Nu stiu daca as reusi sa surprind mai bine ceea ce reuseste sa transmita unul din personajele din Waking Life (2001), regizor Richard Linklater. Ma reprezinta. Caut astfel de „real human moments”. Sunt momente, fractiuni de secunda, cand simti ca totul are sens, cand esti absolut singur ca ceea ce se intampla sau oamenii pe care ii cunosti nu sunt la intamplare.

De ce am povestit chestia asta? Pai pentru ca are legatura cu de ce am inceput acest blog: din dorinta mea de a ajunge la celalalt, iar de multe ori, acel celalalt nu esti decat tot tu.

Read Full Post »