In ultimul deceniu, a inceput sa fie analizat tot mai mult fenomenul de inteligenta emotionala. Acest termen a fost
introdus de psihologii John Mayer si Peter Salovey in 1990 si se refera la abilitatea de a ne folosi emotiile in mod inteligent si adecvat diverselor situatii, astfel incat scopurile fixate de noi sa fie atinse. Persoanele inteligente emotional sunt capabile sa recunoasca si sa inteleaga in mod acurat emotiile, atat cele proprii, cat si ale altora; pot sa isi exprime emotiile intr-o maniera potrivita si sunt capabili sa isi controleze propriile emotii astfel incat sa-si faciliteze dezvoltarea socioemotionala, intelectuala si spirituala.
Pentru a deveni inteligent emotional, autorii acestei teorii sustin ca ar trebui sa ne dezvoltam abilitatile din cinci domenii de functionare:
– Automonitorizarea: abilitatea de a ne putea recunoaste emotiile, de a le detecta si eticheta exact atunci cand le traim;
– Management emotional: abilitatea de controla expresivitatea emotional si emotiile pe care le traim astfel incat acestea sa fie adecvate situatiei. Asta inseamna ca trebuie sa ne cultivam abilitati ca: mentinerea constanta in minte a scopului, capacitatea de ne autolinisti, autocalma, de a gestiona eficient furia, tristetea sau anxietatea;
– Automotivarea: abilitatea de a ne coordona actiunile in functie de scopurile si planurile stabilite, abilitatea de a ne amana recompensele si de a ne inhiba tendintele impulsive.
– Empatia: abilitatea de a detecta si interpreta corect emotiile, nevoile si dorintele altor persoane. Aceasta este caracteristica cate duce la altruism, adica disponibilitatea de a pune nevoile altora inaintea alor noastre;
– Managementul relatiilor: abilitatea de a anticipa, intelege si raspunde adecvate la emotiile altora, fiind relationata cu empatia.
Inteligenta emotionala poate fi dezvoltata! Daca vei reusi acest lucru, iti vei imbuntati atat sanatatea fizica si psihica, cat si functionarea sociala.
boala, inactivitatea, dependenta de ceilalti, neproductivitatea sau incapacitatea de adaptare la situatii noi, exista o gramada de aspecte pozitive care trebuie cunoscute si fructificate. Incercand sa surpinda schimbarile asociate cu inaintarea in varsta, psihologii au dezvoltat o teorie(teoria selectivitatii socioemotionale) care a primit un mare suport empiric. Conform acestei teorii, o data cu inaintarea in varsta, adultii devin tot mai selectivi in ceea ce priveste structurarea si raportarea lor la experientele sociale. Acestia ajung sa puna o valoare mai mare pe satisfactia emotionala, petrecand mai mult timp cu persoanele apropiate, maximizand astfel experientierea emotiilor pozitive si minimizand impactul emotiilor negative. Totodata, teoria evidentiaza si tipul de scopuri pe care aceste persoane si le fixeaza, scazand importanta celor centrate pe dezvoltarea unor noi cunostinte sau noi oportunitati de cariera si crescand importanta celor relationate cu starea emotionala: accesul la interactiuni sociale gratificante sau alte beneficii care pot fi obtinute in prezent. Cand oamenii devin mai constienti de faptul ca finalul vietii nu mai este o realitate atata de indepartata, atentia lor pare sa se orienteze spre fixarea si realizarea scopurilor prezente. Aceasta teorie a fost confirmata in foarte multe studii care vizau in mare partea compararea performantei in actualizarea itemilor(cuvinte sau imagini) cu incarcatura emotionala pozitiva, negativa sau neutra intre loturi de participanti de varste diferite. Rezultatele indica faptul ca adultii tineri tind sa se focalizeze si sa reactualizeze cu preponderenta itemii negativi, pa cand adultii de varsta a treia tind sa aiba rezultate mai bune pentru itemii pozitivi. Aceasta diferenta este una semnificativa si rezultatele tind sa aiba un caracter intercultural.
Psihotricks 